Despre alea care scriu bloguri

Ma enervează. Ma enervează atât de tare încât mi se netezesc încreţiturile de pe creier când citesc aberaţiile bolnăvicioase cu valenţe de geniu atot-ştiutor şi neînţeles ale unor tinere lăstare feminine mioritice. Adică… au blog. Şi acu’ că tot e vacanţă, au început să îşi verse bolohanii filosofali peste bieţii cititori de lectură uşoară (adică aceeaşi cerebrali care cu privirea lor candidă de vânt primăvăratic sorb, cuvânt după cuvânt, evanghelia matinală – Libertatea, în metrou).
Reţeta de bază e simplă: se începe cu “Bărbaţii e toţi nişte proşti” şi continuă cu detalii profund coerente despre 2-3 chestii: ori de ce sunt ele cele mai … (a se citi deştepte, frumoase, elegante, bine-crescute, etc.), sau, sfaturi în materie de deiting (sex) – alias “Cum să fii curvă, ăăăă pardon, cum să îţi cunoşti interesele”, ciopping (cumpărături) şi Irinel. Rânduri întregi
se scurg nevinovate sub plăsmuirea plină de neprevăzut a viitoarei Oprah. Presărate pe ici pe colo sunt zâmbetele :) :) ) :D
şi limbuţele :P , k-urile în loc de “ca”,”că”, englezismele şi nu în ultimul rând alte simboluri fatidice (pentru dulcele grai românesc) ale generaţiei IM.

Fatooo, mi-e atât de scârbă că n-aş irosi un glonţ pe tine.

Mi-e silă să continui, aşa că voi sfârşi printr-o scurtă retrospectivă a speluncii bloggeristice româneşti.
P.S. Îs curios dacă ştie vreuna cum se transformă lichidul în gel…

Vomit… : “There was a time cand imi placea sa merg la piata. Era o placere sa ma agat de mana celui care ma ducea la cumparat diverse “d-ale mancarii” si sa ma dau interesanta sugerandu-i ce sa mai ia….nu stiu nici acum daca a fost o pasa sau mie chiar imi place sa merg in doi la cumparat legume&fructe (”…si sa mergem la piata-mpreuna…“).”

Logică tembelă – filosofia omului care spre deosebire de ea, e sarac cu duhu’ : “Realizez din ce in ce mai mult cata greutate pot avea cuvintele celor ce ne inconjoara. E suficient sa fii cat de cat neincrezator in sine pentru a realiza un teren propice dezastrului psihic. De cealalta parte trebuie sa se afle un om inconstient, nepasator, egoist sau de-a dreptul rau care sa fie in stare sa arunce cuvinte gratuite la fel cum isi arunca sosetele la spalat.”

Să-ţi pleznească maţul, nu alta : “Oamenii mari sunt naspa dintr-o mie de motive.

N-as putea acum sa-mi dau seama care e mai important, care e mai ..”mare”, sau care e mai greu de suportat. Cert e ca oamenii mari uita sa zambeasca for free (’cause time is money and there’s no such thing as a free lunch), nu sunt amabili decat daca le iese si lor ceva la faza asta si sunt tot timpul obositi.”

Asta e mai ieşită din casă : “Cam pe vremea asta, anu’ trecut, ma complaceam intr-o relatie cum nu se poate mai cracanata de zoale. Dup-aia mi-au venit mintile la cap si subit mi-am si bagat tirlicu-n fericirea baiatului. Nu-mi amintesc sa mai fi urmat ceva serios de-atunci. Numai mime si spoieli de bilci. Mi-am amintit in seara asta, dupa ce-am stat la o tacla cu L., fix la poala bisericii Silvestru. Adica acolo si-a aratat intiia oara scafirlia curiozitatea maladiva de-a pricepe mecanismele. Hirciog circotas ce sint, i-am barat scumpului meu prieten toate pornirile optimiste. Desi, daca scot ocaua mea rabatabila din buzunaru’ de la spate, as zice ca si-a luat tzepe mai multe si mai nasoale decit ale mele.Nu stiu totusi care dintre noi iese mai cistigat la final.”

Mânca-te-ar mama de fornicatoare vulgară: “Andrei purta blugi stramti. Foarte stramti.
Ne intalneam cam de 4 ori pe zi. Accidental.
Intr-o zi Andrei a batut la mine la usa, sa imi ceara un foc sa isi aprinda o tigara. Era nefumator. Stiam.
I-am raspuns “da, poti sa intri”.
Mie imi placea foarte mult Andrei. Cu blugii lui stramti.
Andrei a intrat la mine in casa, si s-a facut comod.
“cafea? suc? apa?”
“adu-mi un pahar de suc te rog”
Acesta a fost momentul meu. A mers calma pana in hol, si apoi am dat fuga in baie.
“Parul, e ok parul, hmm, ce dracu e cu sutienul asta? Il dau jos.
Daca ma gandesc mai bine, imi dau si chiloteii jos.”
Purtam o fustita scurta, putin sub genunchi.
M-am intors cu paharul de suc al lui Andrei, i l-am pus pe masa.
Din tenebrele cacatului uman, suna telefonul. Era in spatele lui.
Nu am stat sa ma gandesc prea mult, si m-am aplecat peste el sa ridic receptorul.
Picioarele lui erau intre ale mele, si nasul lui aproape de sanii mei.
Nu a ezitat. A lasat paharul jos si a inceput sa ma sarute pe sani ca un animal. Am aruncat receptorul din mana si am inceput sa ma conformez.
M-a sarutat. De sus pana jos. Din cap pana in picioare. Din por in por. M-am imbatat cu estrogen. In 2 minute devenisem mai umeda decat un uragan. Zbierau toti nervii in mine.
M-a fixat cu privirea. Nu am putut sa fiu romantica sau subtila. I-am tipat in ochi:
“FUTE-MA”
Si m-a futut. M-a futut Andrei pana am cazut amandoi pe jos epuizati.
La sfarsit zaceam intr-un amestec de sange cu sperma. Nu mai eram virgina. Unde s-a dus inocenta mea? Unde? S-a dus in pula lui Andrei.
Asa incepe povestea mea.”

That’s all folks!

~ de Fat COBRA pe iulie 27, 2007.

Un răspuns to “Despre alea care scriu bloguri”

  1. bestial….absolut bestial =)) =)) P.S.:nici eu nu stiu cum e cu transformarea lichidului in gel…o fi vreo vraja ceva :) )))..hai…sa traieti bineeee…si nobili…bineinteles :d

Lasă un Răspuns